

Boala... -fragment-A venit toamna. Frunzele verzi ale pomilor parcă se- mbolnăvesc încet- încet de o boală doar a lor. Ruginesc. Cocorii desenează puncte-ntunecate pe cerul plumburiu şi trist. Vântul alunecă jelind printre cuiburile moarte de la streşini. Un miros plăcut pluteşte în aer, deşi nu e dulcele miros de flori. Este mireasma bătrâneţii timpurii, ce dezbracă pomii lăsându-i goi în frigul crud. Parcă şi soarele se teme...Spadele lui de foc s-au stins în apa- nvolburat- a toamnei. Acum aleargă neputincios pe boltaBoala... -fragment-


Povestea frunzeiO poteca goala. O carare cu amintiri. Nu numai eu sunt trist. Frunzele isi plang durerea strivite de indiferenta. Sub fiecare e o poveste. Toamna o scrie. De ce e asa greu sa ramana acolo mereu verzi? Mda, nimeni nu le-ar mai sti povestea daca ar fi mereu la fel. Dar nimeni nu o stie nici acum, cand sunt pe jos. Poate ca au cazut doar ca sa zboare pana pe pamant. E frumos sa zbori, chiar si spre moarte. Eu nu pot face asta. Imi trimit visele sa o faca. Ele pot. Imi aduc fiecare poveste pe care vreau sa o stiu. Azi am vazut o frunza din care mai ramasesera doar nervurile. Am luat-o in mana. Nervurile ei imi trasau urmele venelor. Simteam pulsuPovestea frunzei


emotie de toamna.un fum albastru ca o perdea din dantelă subţire şi aspră la atingere, care ne desparte cu o silabă de lumea de afară, îngrămădită într-o crăpătură de geam. ne-nchidem într-un vis frumos, calm, suav, ca o undă albastră, ce tremură pe degetul arătător, atunci când ne unim cu marea. stăm cu ochii deschişi, cu buzele rotunjite şi ne rugăm în tăcere la un zeu inexistent, la un punct negru pe Soarele ce apune după munţi, ce dispare ca o pasăre lovită de tren.. scriem poezii cu degetele, unuemotie de toamna.


Nevroza de sfarsit de toamnaMuşchii toamnei se atrofiaseră în jurul unei grămezi de scrum şi de surcele ruginite. Sălciile plângeau şi trecătorii le ştergeau lacrimile. Nicio frunză nu mai zbura pe traiectoria propusă de vânt, ci se tolăneau toate pe trotuarul ciobit, ca nişte hârtii aruncate în coşul de gunoi. Stăzile erau supraaglomerate de bocanci şi de paltoane peticite, de priviri însângerate şi de mâini livide, care dădeau noroc cu soarta. Eu încercam să-Nevroza de sfarsit de toamna
--
Are you a slut?
No, shut up!
member of: *undertheradar-club =RomanianArtistss =RoWatch
--
"Our lives begin to end the day we become silent about things that matter." (Martin Luther King Jr.)
--
it's in the air, baby!
--
oh shit.
--
Give me a 'HELL' ,give me a 'YEAH' !!!!!
Previous Page12Next Page