Chimii-x

O bancă. Din când în când mă aşez pe ea, acolo unde mă aşteaptă amintirile. Mă întreabă "Dar el? El cum mai e?". Ce aş putea să le spun? Că nu ştiu? Că nu ştiu nimic de tine? Ce aş putea să le spun? În niciun caz adevărul. Aşa că le mint. Le spun că eşti bine. Că zâmbeşti, că eşti fericit. Şi cine ştie... poate aşa şi e, nu? Apoi le spun că le transmiţi salutări şi că le promiţi că le vei vizita mai des. Şi ele surâd trist. Nu

Nu-mi plac despărţirile de niciun anotimp şi de nicio culoare, nici măcar roşii, albastre, verzi sau galbene, cu atât mai puţin cât au culoarea ochilor tăi despre care mai ştiu doar că miroasea a toamnă. Inventează o nouă culoare pe care ei să n-o cunoască, pe care eu să n-o ating, şi pictează un adio oarecare cu ea, ca să mi-l dăruieşti într-una din zilele ce nu aparţin niciunui anotimp. Desparte-te din nou de mine, oricum, a fost prea frumos ca să se sfârşească altfel.

Te iubesc ca la sfarsit (cantabil) Înot bãtând din aripi ger. Cãlãtoresc întoarcerea spre suflet. În pantece aştept. Ajuta-le s-adulmece. Nu le lasa s-alunece. Acum rãmâi… Intrã între noi. Intrã în vieţile ce mi le dai şi-apoi… Mi le ceri înapoi. Împinge-mã, Învinge-mã, Respinge-mã, Şi stinge-mã. Deschide-mã, Întinde-mã, Aruncã-mã, Descoperã-mã, Şi uita-mã. Am sã mi te amintesc. Am… sã mi te amintesc. Şi mã-ntind în c