Miroase-a tămâie împrejur şi a ceaţă. Poate miroase a toamnă. Aerul curge învolburat printre frunze, rotindu-se în jurul uneia şi luând-o cu el. Un cerc de ceaţă proaspătă mirosind a lumină de iarnă. O toamnă lungă.
Iar aerul, dimineaţa asta sălbăticind prin copaci, are răceala blândă a începutului de iarnă. Nu iarna sticloasă, cu oglinzi şi cristale înfiorat sparte-n flori. Iarna spumoasă ca un pămătuf de zăpadă. Dar mai e până să ningă.. Cu toate astea, totul are în jur amprenta zăpezii.